Cancerul de col uterin este o boală malignă care se dezvoltă în celulele colului uterin, partea inferioară a uterului ce se conectează cu vaginul. În majoritatea cazurilor este cauzat de infecția persistentă cu virusul papiloma uman (HPV), iar prevenirea se bazează pe screening regulat și vaccinarea anti‑HPV.

Ce este cancerul de col uterin?

Este o formă de cancer în care celulele de la nivelul colului uterin cresc necontrolat, formând tumori. Există două tipuri principale:

  • Carcinom cu celule scuamoase – cel mai frecvent, se dezvoltă în celulele plate de la suprafața colului.
  • Adenocarcinom – mai rar, apare în celulele glandulare care produc mucus.

Cauze și factori de risc

Principalul factor este infecția cu HPV, în special tulpinile cu risc ridicat HPV‑16 și HPV‑18, responsabile pentru majoritatea cazurilor de cancer cervical. Infecția este frecventă, dar în majoritatea situaţiilor este eliminată de sistemul imunitar; persistenţa cu tulpini periculoase poate duce la modificări precanceroase.

Alţi factori de risc

  • Debut precoce al activităţii sexuale şi număr mare de parteneri – cresc expunerea la HPV.
  • Imunodeficienţa – persoanele cu HIV/SIDA sau care urmează tratamente imunosupresoare sunt mai vulnerabile.
  • Fumatul – slăbeşte sistemul imunitar și expune la substanţe cancerigene, în special pentru carcinomul cu celule scuamoase.
  • Istoric familial de cancer de col uterin – creşte riscul individual.

Simptome

În stadiile incipiente boala este adesea asimptomatică. Pe măsură ce evoluează pot apărea:

  • Sângerări vaginale anormale – între menstruaţii, după act sexual sau postmenopauză.
  • Secreţii vaginale neobișnuite – apoase sau cu urme de sânge, cu miros neplăcut.
  • Durere pelvină – persistentă, semn al stadiului avansat.
  • Disconfort în timpul actului sexual.

Aceste manifestări pot avea alte cauze; orice modificare trebuie evaluată de un medic ginecolog.

Diagnostic

Detectarea precoce se realizează prin screening și teste specializate.

Testul Papanicolau

Metoda principală de screening, recomandată începând cu 21 de ani, la interval de trei ani (sau conform indicaţiilor medicale).

Testarea HPV

Identifică prezenţa tulpinilor cu risc ridicat, de obicei efectuată împreună cu Papanicolau la femeile peste 30 de ani.

Colposcopia

Examină detaliat colul uterin cu ajutorul unui colposcop; permite localizarea zonelor ce necesită biopsie.

Biopsia cervicală

Prelevă o probă de ţesut pentru confirmarea microscopică a cancerului și determinarea tipului celular.

Imagistica medicală

În caz de diagnostic confirmat, tomografia computerizată (CT), rezonanţa magnetică (RMN) și tomografia cu emisie de pozitroni (PET) evaluează extinderea bolii și stabilesc stadiul.

Stadializare

Stadiul cancerului influenţează alegerea tratamentului și se împarte în patru categorii:

  • Stadiul I – limitat la colul uterin.
  • Stadiul II – extins dincolo de col, fără implicarea peretelui pelvisului sau a treimii inferioare a vaginului.
  • Stadiul III – afectează treimea inferioară a vaginului sau peretele pelvisului, posibil blocarea ureterelor.
  • Stadiul IV – metastaze la organe îndepărtate (vezică urinară, rect, etc.).

cancerul de col uterin

Opţiuni de tratament

Tratamentul depinde de stadiu, tipul celular și starea generală de sănătate a pacientei.

Chirurgia

  • Conizaţia – îndepărtarea unei porţiuni conice din colul uterin; utilizată pentru leziuni precanceroase și cancer în stadiu foarte incipient.
  • Histerectomia – îndepărtarea totală a uterului (eventual cu ganglionii limfatici pelvieni, ovarele și trompele uterine) în cazurile de cancer localizat.

Radioterapia

  • Externă – radiaţii direcţionate către colul uterin.
  • Internă (brahiterapie) – surse radioactive plasate în interiorul vaginului pentru acţiune locală.

Chimioterapia

Se administrează în combinaţie cu radioterapia în stadiile avansate sau singură în cazurile metastatice, pentru a reduce simptomele și a prelungi viaţa.

Imunoterapia şi terapia ţintită

În cancerul avansat, imunoterapia stimulează sistemul imunitar să atace celulele canceroase, iar terapia ţintită vizează proteine sau gene specifice ale acestora.

Prevenţia

Prevenirea se bazează pe vaccinarea anti‑HPV, screening regulat și reducerea factorilor de risc.

Vaccinarea anti‑HPV

Protejează împotriva tulpinilor periculoase, inclusiv HPV‑16 și HPV‑18. Este recomandată fetelor și băieţilor la 11‑12 ani, dar poate fi administrată până la 26 de ani (sau chiar 45 de ani, conform indicaţiilor medicale).

Screeningul regulat

Testul Papanicolau și testarea HPV permit depistarea precoce a modificărilor precanceroase. Frecvenţa testărilor se stabileşte în funcţie de vârstă și istoricul medical.

Reducerea factorilor de risc

  • Evitarea fumatului.
  • Menţinerea unei igiene sexuale corespunzătoare.
  • Limitarea numărului de parteneri sexuali.