Cancerul ovarian este o boală malignă ce se dezvoltă în ovare, organele reproductive feminine responsabile de producerea ovulelor și a hormonilor sexuali. Considerat un „ucigaș tăcut”, în stadiile incipiente prezintă simptome nespecifice, ceea ce duce adesea la diagnosticarea tardivă.

Ce este cancerul ovarian?

Boala apare când celulele din ovare sau din trompele uterine încep să se multiplice necontrolat, formând o tumoră. Dacă celulele devin maligne, ele pot invada țesuturile învecinate și se pot răspândi în alte părţi ale corpului.

Tipuri principale de cancer ovarian

  1. Cancerul ovarian epitelial – reprezintă aproximativ 90 % din cazuri și se dezvoltă în stratul exterior (epiteliul) al ovarelor.
  2. Tumorile cu celule germinale – mai rare, apar la celulele care formează ovulele și sunt mai frecvente la femeile tinere, având în general un prognostic mai bun.
  3. Tumorile stromale – se formează în celulele de susținere și hormonale ale ovarelor; deși reprezintă un procent mic din cazuri, pot fi detectate mai devreme datorită simptomelor hormonale.

Simptomele cancerului ovarian

În stadiile incipiente simptomele sunt subtile, devenind mai evidente pe măsură ce boala progresează.

Balonare persistentă și disconfort abdominal

Balonarea care nu se ameliorează, însoțită adesea de senzație de presiune în zona abdominală.

Durere pelvină sau abdominală

Durerea persistentă în zona pelvină sau abdominală, fără o cauză evidentă.

Probleme digestive și modificări ale tranzitului intestinal

Constipație, diaree, indigestie (dispepsie) sau senzație de plenitudine precoce, simptome adesea confundate cu afecţiuni gastrointestinale obișnuite.

Nevoia frecventă de a urina

Presiunea exercitată de tumoare asupra vezicii urinare poate determina urinare frecventă și urgentă, uneori cu disconfort.

Oboseală și scădere în greutate neintenționată

În stadiile avansate pot apărea scădere în greutate, oboseală extremă și lipsă de energie.

Dureri de spate și dureri la contact sexual

Dureri de spate persistente și dispareunie (durere în timpul actului sexual) pot fi semne ale cancerului ovarian.

Factori de risc pentru cancerul ovarian

Deși cauzele exacte nu sunt pe deplin înţelese, au fost identificaţi mai mulţi factori care pot creşte probabilitatea apariţiei bolii.

Vârsta

Incidenţa creşte la femeile peste 50 de ani, în special după menopauză, deşi poate apărea la orice vârstă.

Istoricul familial și factorii genetici

Rudele de gradul întâi cu cancer ovarian, mutaţiile în genele BRCA1 şi BRCA2, precum şi sindromul Lynch, cresc semnificativ riscul.

Terapii hormonale și tratamente de fertilitate

Utilizarea pe termen lung a terapiei de substituție hormonală (estrogen + progesteron) şi anumite tratamente pentru infertilitate pot spori riscul.

Endometrioza

Femeile cu endometrioză prezintă un risc mai mare de a dezvolta anumite tipuri de cancer ovarian.

Factori legaţi de reproducere

Femeile care nu au avut copii, debutul precoce al menstruaţiei şi menopauza tardivă pot avea un risc crescut, probabil din cauza expunerii prelungite la estrogeni.

Metode de diagnostic pentru cancerul ovarian

Diagnosticul în stadiile incipiente este dificil, dar există diverse teste care pot ajuta la identificarea bolii.

Examenul clinic și istoricul medical

Medicul efectuează un examen fizic al abdomenului și analizează istoricul familial și personal al pacientei.

Testele de sânge

  • CA‑125 – marker tumoral cu niveluri crescute la multe femei cu cancer ovarian, deşi nu este specific.
  • HE4 – utilizat adesea în combinație cu CA‑125 pentru o evaluare mai precisă a riscului.

Ecografia transvaginală

O metodă imagistică ce oferă imagini detaliate ale ovarelor, ajutând la diferenţierea între chisturi și tumori solide.

Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)

Aceste scanări furnizează imagini detaliate ale pelvisului și abdomenului, utile pentru evaluarea dimensiunii, extinderii tumorii și detectarea metastazelor.

Biopsia

Prelevarea unei mostre de ţesut pentru analiza microscopică reprezintă metoda definitivă de diagnostic, de obicei realizată în timpul intervenţiei chirurgicale.

Laparoscopia

Procedură minim invazivă ce permite vizualizarea directă a ovarelor și, uneori, obţinerea unei biopsii pentru stabilirea stadiului bolii.

Importanța diagnosticării precoce a cancerului ovarian

Detectarea în stadiu incipient poate îmbunătăţi semnificativ prognosticul. Femeile cu factori de risc ar trebui să discute cu medicul despre monitorizare periodică, iar atenţia sporită asupra simptomelor și istoricului familial poate facilita depistarea la timp.

Tratamentul cancerului ovarian

Opţiunile terapeutice depind de tipul, stadiul și starea generală de sănătate a pacientei.

  • Intervenţia chirurgicală – principala metodă de tratament, care poate include îndepărtarea ovarului afectat, a ambelor ovare, a trompelor uterine, a uterului și a altor ţesuturi afectate.
  • Chimioterapia – administrată de obicei post‑operator, pentru a distruge celulele canceroase rămase; poate fi utilizată și preoperator pentru reducerea dimensiunii tumorii.
  • Terapia ţintită – inhibitori PARP şi alte medicamente care vizează celulele cu mutaţii BRCA, utilizate în stadii avansate sau în caz de recurenţă.
  • Radioterapia – utilizată rar, în principal pentru controlul durerii sau al simptomelor în situaţii specifice.