Scarlatina, o infecție bacteriană cauzată de Streptococcus pyogenes, afectează în special copiii, dar poate apărea și la adulţi, manifestându‑se prin febră, durere în gât și o erupție cutanată caracteristică. Dacă nu este tratată la timp, boala poate duce la complicații serioase.
Cauzele și modul de transmitere
Agentul patogen
Scarlatina este provocată de bacteria Streptococcus pyogenes, din grupul A de streptococi, care produce o toxină responsabilă pentru simptomele specifice.
Moduri de transmitere
- Aero‑geneza: bacteriile se răspândesc prin picăturile de salivă sau mucus eliberate în aer la tuse sau strănut.
- Contact direct: atingerea unei persoane infectate sau a obiectelor contaminate poate transmite bacteria.
- Alimente contaminate: deși rar, consumul de alimente infectate poate duce la îmbolnăvire.
Factori de risc
- Vârsta: afecţiunea este mai frecventă la copiii cu vârste între 5 și 15 ani.
- Igiena precară: condiţiile de igienă deficitare favorizează răspândirea bacteriilor.
- Colectivităţi: grădiniţele și şcolile reprezintă medii propice pentru focare de scarlatină.
Simptomele scarlatinei
Manifestările apar de obicei la 2‑5 zile de la expunerea la bacterie.
Febră
Temperatura depăşeşte adesea 38,3 °C, fiind însoţită de frisoane și stare generală de disconfort.
Amigdalită
- Durere în gât intensă: îngreunează înghiţirea.
- Amigdale inflamate: roşii, umflate, uneori cu puroi.
Erupție cutanată
- Pete roşii aspre la atingere: apar de obicei la 1‑2 zile de la debutul febrei.
- Localizare: începe pe torace şi se extinde pe restul corpului, lăsând faţa mai puţin afectată.
Alte semne
- Limba „zmeurie”: iniţial acoperită cu un strat alb, apoi roşie și proeminentă.
- Ganglioni limfatici umflaţi: sensibili și dureroși.
Diagnosticarea scarlatinei
Evaluarea clinică
Medicii analizează febra, durerea în gât și erupţia cutanată, luând în considerare istoricul medical și posibilele expuneri recente.
Test rapid pentru streptococ
Oferă rezultate în câteva minute; un rezultat pozitiv duce la începerea imediată a tratamentului antibiotic.
Cultura exudatului faringian
Considerată „investigaţia de aur”, se efectuează când testul rapid este negativ, dar suspiciunea de scarlatină rămâne.
Diagnosticul diferențial
Se exclud alte afecţiuni cu simptome similare, cum ar fi mononucleoza infecțioasă sau alte tipuri de faringită.
Tratamentul scarlatinei
Antibiotice
Penicilina este medicamentul de primă linie. Pentru pacienţii alergici la penicilină se pot utiliza:
- Eritromicina
- Claritromicina
- Azitromicina
Tratament simptomatic
- Antipiretice: ibuprofen sau paracetamol pentru reducerea febrei.
- Hidratare: consum adecvat de lichide pentru a preveni deshidratarea.
- Gargară cu apă sărată: ameliorează durerea în gât.
Izolare
Pacienţii trebuie să rămână izolaţi cel puţin 24 de ore de la începerea tratamentului antibiotic pentru a evita răspândirea infecţiei.
Monitorizarea complicaţiilor
- Reumatism articular acut
- Glomerulonefrită acută
Complicaţiile scarlatinei
Complicaţii toxice
- Miocardită – inflamaţia mușchiului cardiac
- Hepatită – inflamaţia ficatului
- Poliartrită – inflamaţia mai multor articulații
Complicaţii infecţioase
- Otita medie – infecţie a urechii
- Pneumonie – infecţie a plămânilor
- Meningită – inflamaţia membranelor cerebrale și a măduvei spinării
Complicaţii postinfecţioase
- Reumatism articular acut – reacţie autoimună ce poate afecta inima
- Glomerulonefrită acută – inflamaţia rinichilor
Prevenţia scarlatinei
Igiena personală
Spălarea frecventă a mâinilor cu apă şi săpun, în special după utilizarea toaletei, înainte de masă şi după contactul cu persoane bolnave.
Evitarea contactului
Nu se împărtăşesc obiecte personale precum prosoape sau ustensile de masă cu persoanele infectate.
Educaţia copiilor
Învăţaţi-i să acopere gura şi nasul la tuse sau strănut pentru a limita răspândirea germenilor.
Monitorizarea focarelor
În cazul apariţiei unui focar în colectivităţi, autorităţile şi instituţiile trebuie să ia măsuri rapide pentru a controla răspândirea bolii.
