Zona zoster – cunoscută și sub denumirea de herpes zoster – este o infecție virală cauzată de reactivarea virusului varicelo‑zosterian, același agent responsabil pentru varicelă. Boala se manifestă printr-o erupție cutanată dureroasă, de obicei localizată pe o singură parte a corpului.

Factori de apariție a zonei zoster

1. Sistemul imunitar slăbit

Un sistem imunitar compromis favorizează reactivarea virusului. Principalii factori sunt:

  • Îmbătrânirea – riscul crește semnificativ după 50 de ani.
  • Boli cronice – HIV/SIDA, cancerul și alte afecțiuni care afectează imunitatea.
  • Tratament imunosupresor – chimioterapia, transplanturile de organe și alte terapii similare.

2. Stresul și traumele

Stresul emoțional sau fizic, precum și traumele recente sau intervențiile chirurgicale, pot declanșa reactivarea virusului.

3. Infecția anterioară cu varicelă

Persoanele care au avut varicelă în copilărie poartă virusul latent în sistemul nervos, iar acesta se poate reactiva ulterior în viață.

Simptomele zonei zoster

1. Durere și disconfort

  • Senzație de arsură – durere intensă, asemănătoare unei arsuri, înainte de apariția erupției.
  • Sensibilitate – pielea din zona afectată devine extrem de sensibilă la atingere.

2. Erupție cutanată

  • Vezicule – apar vezicule umplute cu lichid la câteva zile după debutul durerii.
  • Distribuție – erupția urmează un dermatom, adică o zonă inervată de un singur nerv.

3. Alte manifestări

  • Febră – de obicei ușoară.
  • Oboseală – stare generală de astenie și dureri musculare.

Diagnosticarea zonei zoster

1. Examen clinic

  • Inspecția erupției – medicul analizează aspectul și distribuția veziculelor.
  • Istoricul medical – se verifică antecedentele de varicelă.

2. Teste de laborator

  • Cultură virală – utilizată rar, prin prelevarea de probe din vezicule.
  • Teste PCR – detectează ADN-ul viral în lichidul vezicular.

Tratamentul zonei zoster

1. Medicamente antivirale

  • Aciclovir – cel mai frecvent utilizat, eficient dacă este administrat în primele 72 de ore de la apariția erupției.
  • Famciclovir și valaciclovir – alternative în funcție de severitatea cazului.

2. Analgezice și alte medicamente pentru durere

  • AINS – reduc durerea și inflamația.
  • Antidepresive și antiepileptice – prescrise pentru nevralgia postherpetică.

3. Îngrijiri complementare

  • Comprese reci – ameliorează disconfortul.
  • Băi cu ovăz – calmează mâncărimea și iritația pielii.

Complicațiile zonei zoster

1. Nevralgia postherpetică

Durere persistentă după vindecarea erupției, afectând 10‑15 % dintre pacienți și putând dura luni sau ani.

2. Herpes zoster oftalmic

Implicarea nervului optic poate provoca probleme de vedere; necesită consult oftalmologic de urgență.

3. Suprainfecții bacteriene

Leziunile cutanate pot deveni infectate, necesitând tratament antibiotic.

Prevenția zonei zoster

Vaccinarea reprezintă cea mai eficientă metodă de prevenire. Pe lângă vaccinul varicelic, destinat prevenirii varicelei, există un vaccin specific pentru zona zoster, recomandat persoanelor peste 50 de ani.

Vaccinul Shingrix

  • Eficiență – peste 90 % în prevenirea zonei zoster.
  • Administrare – două doze, la un interval de 2‑6 luni.

Importanța consultului medical

Evaluarea riscurilor și discuția despre vaccinare trebuie realizate de medic, în special la pacienții cu sistem imunitar slăbit.

Zona zoster poate provoca disconfort semnificativ, însă cunoașterea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament permite o gestionare eficientă a afecțiunii. La primele semne de avertizare, este esențială consultarea medicului pentru a beneficia de tratament prompt și pentru a preveni complicațiile. Vaccinarea rămâne cea mai bună metodă de prevenire a acestei infecții.