Cancerul de prostată este o boală malignă a glandei prostatei, cea mai frecventă formă de cancer la bărbații peste 50 de ani. Deși evoluţia este de obicei lentă, unele tipuri pot fi agresive și pot metastaza. Detectarea timpurie este crucială pentru alegerea unui tratament eficient.

Ce este cancerul de prostată?

Boala apare când celulele prostatei încep să se multiplice necontrolat, formând o tumoare malignă. Prostata, situată sub vezica urinară și în fața rectului, produce lichidul seminal necesar transportului spermatozoizilor.

Factori de risc

Cauza exactă a cancerului de prostată nu este pe deplin înțeleasă, însă cercetările au identificat mai mulţi factori care pot crește probabilitatea de apariție.

Principalii factori de risc

  • Vârsta: Riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind cel mai ridicat la bărbații peste 50 de ani.
  • Istoricul familial: Bărbații cu rude de prim grad (tată, frate) diagnosticate cu cancer de prostată au un risc sporit; mutațiile genelor BRCA1 și BRCA2 contribuie la acest risc.
  • Originea etnică: Bărbații de origine africană prezintă o incidență și o agresivitate mai mari comparativ cu alte grupuri.
  • Alimentația: Consumul excesiv de grăsimi animale și carne roșie, în combinație cu un aport scăzut de legume și fructe, este asociat cu un risc crescut.
  • Factori hormonali: Nivelurile ridicate de testosteron sau terapia hormonală pot favoriza dezvoltarea cancerului.

Simptome

În stadiile incipiente cancerul de prostată este adesea asimptomatic. Pe măsură ce tumora crește, pot apărea semne similare cu cele ale hiperplaziei benigne de prostată (HBP).

Semnele cele mai frecvente

  • Dificultăți la urinare: pornirea dificilă a fluxului, flux slab, senzația de golire incompletă.
  • Nevoia frecventă de a urina, în special noaptea.
  • Senzație de arsură sau durere la urinare.
  • Sânge în urină sau spermă.
  • Disfuncție erectilă.
  • Durere în zona pelviană, spate sau șolduri, în cazurile avansate cu metastaze osoase.

Orice simptom neobișnuit trebuie evaluat de medic pentru a permite un diagnostic precoce.

Diagnosticul cancerului de prostată

Confirmarea bolii se realizează printr-o serie de teste care evaluează prezența și stadiul tumorii.

Examinarea rectală digitală (ERD)

Medicii palpează prostata prin rect, căutând anomalii de dimensiune, formă sau consistență.

Testul PSA (antigen specific prostatic)

Se măsoară nivelul de PSA în sânge; valori ridicate pot indica cancer, dar și alte afecțiuni prostatei, necesitând investigații suplimentare.

Biopsia de prostată

În urma rezultatelor anormale ale ERD și PSA, se prelevă mostre de țesut prostatic pentru examinare microscopică și pentru stabilirea scorului Gleason.

Imagistica medicală

  • RMN: identifică tumorile și posibila extensie extra‑prostatică.
  • CT: evaluează răspândirea la organe îndepărtate.
  • Scintigrafie osoasă: detectează metastaze la nivelul oaselor.

Stadiul cancerului de prostată

Clasificarea TNM este utilizată pentru a defini extinderea tumorii:

  • T – dimensiunea și localizarea tumorii în prostată.
  • N – prezența metastazelor la ganglionii limfatici.
  • M – metastaze la distanță, în special osoase.

În funcție de aceste criterii, boala este împărțită în patru stadii:

  • Stadiul I: cancer microscopic, limitat la prostată, fără simptome.
  • Stadiul II: tumora este mai mare, dar încă confinată în prostată.
  • Stadiul III: extensie dincolo de prostată în țesuturile învecinate.
  • Stadiul IV: metastaze la ganglioni, oase sau alte organe.

Cancerul de prostată

Opțiuni de tratament

Strategia terapeutică depinde de stadiul bolii, de agresivitatea tumorii și de starea generală de sănătate a pacientului.

Supravegherea activă

Indicată pentru formele cu creștere lentă, presupune monitorizarea regulată a PSA, biopsiilor și a examenelor clinice, intervenția fiind rezervată în caz de progresie.

Chirurgia

Prostatectomia radicală, realizată prin tehnici laparoscopice sau robotizate, îndepărtează complet prostata în cazurile localizate.

Radioterapia

Poate fi administrată extern (radioterapie externă) sau intern (brahiterapie) și este utilizată în stadiile incipiente și intermediare, uneori în combinație cu alte terapii.

Terapia hormonală

Reduce nivelul de testosteron, hormon ce stimulează creșterea celulelor canceroase. Se poate realiza prin medicamente care blochează producția de testosteron sau prin orhiectomie (îndepărtarea chirurgicală a testiculelor).

Chimioterapia

Este rezervată cancerului metastatic, în special când boala nu mai răspunde la terapia hormonală.

Imunoterapia și terapia țintită

Aceste abordări moderne stimulează sistemul imunitar sau atacă mutații specifice ale celulelor canceroase, oferind noi opțiuni pentru formele avansate.

Prevenție

Deși nu toate cazurile pot fi evitate, adoptarea unor obiceiuri sănătoase poate reduce riscul:

  • Alimentație echilibrată: consum ridicat de fructe, legume și alimente antioxidante.
  • Activitate fizică regulată: susține sănătatea generală și poate diminua riscul de cancer.
  • Screening periodic: începând cu 50 de ani (sau mai devreme pentru cei cu factori de risc), este recomandată discuția cu medicul despre testele de depistare.
  • Limitarea alcoolului și renunțarea la fumat: contribuie la menținerea sănătății prostatei.