Cancerul de prostată, una dintre cele mai frecvente forme de cancer la bărbaţi, afectează glanda prostatică – organul responsabil pentru producerea lichidului seminal – şi se situează sub vezica urinară, în jurul uretrei. Boala poate evolua lent şi este tratabilă în stadiile incipiente, dar poate deveni agresivă şi metastatică dacă nu este depistată la timp.
Ce este cancerul de prostată?
Cancerul de prostată apare atunci când celulele glandei prostatei încep să se multiplice necontrolat, formând o tumoare. De regulă, evoluţia este lentă, însă există forme agresive care pot metastaza rapid în oase şi alte organe. Majoritatea cazurilor sunt depistate în stadii incipiente, când şansele de tratament eficient şi supravieţuire pe termen lung sunt ridicate.
Tipurile principale de cancer de prostată
- Adenocarcinomul – cel mai comun tip, care se dezvoltă în celulele glandulare producătoare de lichid prostatic.
- Carcinomul cu celule mici şi alte tipuri rare – forme mai puţin frecvente, dar mult mai agresive, cu evoluţie rapidă şi dificultăţi în tratament.
Simptomele cancerului de prostată
În stadiile incipiente boala poate fi asimptomatică, multe cazuri fiind descoperite întâmplător în cadrul controalelor de rutină. Pe măsură ce boala avansează pot apărea următoarele simptome:
Probleme urinare
- Dificultăţi la urinare – dificultatea de a începe sau opri fluxul urinar, cauzată de presiunea asupra uretrei.
- Urgenţă urinară şi nevoia de a urina frecvent – inclusiv noaptea (nicturie).
- Flux urinar slab sau intermitent – fluxul redus sau întrerupt al urinei.
- Senzaţia de golire incompletă a vezicii – prostată mărită care împiedică golirea completă.
Durere sau disconfort în zona pelviană
În stadiile avansate, cancerul poate provoca durere în pelvis sau spate, uneori asociată cu metastaze osoase.
Sânge în urină sau spermă
Hematuria (sânge în urină) sau hematospermia (sânge în spermă) sunt semne rare, de obicei întâlnite în stadii avansate.
Disfuncţie erectilă
Poate apărea în stadiile avansate ale bolii sau ca efect secundar al tratamentelor.
Durere osoasă
Metastazele la nivelul oaselor (şolduri, coloana vertebrală, coaste) pot genera dureri intense.
Factori de risc pentru cancerul de prostată
Vârsta
Riscul creşte semnificativ odată cu înaintarea în vârstă, fiind cel mai frecvent la bărbaţii peste 50 de ani. Aproximativ 60 % din cazuri sunt diagnosticate la bărbaţi peste 65 de ani.
Istoricul familial şi factorii genetici
Un istoric familial de cancer de prostată sporeşte riscul. Mutaţiile în genele BRCA1 şi BRCA2, cunoscute pentru cancerul de sân şi ovarian la femei, cresc şi riscul la bărbaţi.
Rasă şi etnie
Bărbaţii de origine afro‑americană prezintă un risc mai mare de apariţie, diagnosticare în stadii avansate şi mortalitate crescută comparativ cu alte grupuri etnice.
Dieta şi stilul de viaţă
O dietă bogată în grăsimi animale şi săracă în fructe şi legume, lipsa activităţii fizice şi obezitatea contribuie la creşterea riscului.
Metode de diagnostic pentru cancerul de prostată
Examenul digital rectal (DRE)
Medicul palpează prostata prin rect pentru a detecta noduli sau modificări ale dimensiunii și formei.
Testul PSA (antigenul specific prostatic)
Un nivel crescut al PSA în sânge poate indica prezența cancerului, deşi poate fi ridicat şi în alte afecţiuni benigne (hiperplazie benignă, prostatită).
Biopsia de prostată
Singura metodă de confirmare a diagnosticului. Se prelevează mostre de ţesut prin ac, sub ghidaj ecografic, şi se analizează la microscop.
Imagistica medicală
- Rezonanţa magnetică (RMN) – imagini detaliate ale prostatei şi ţesuturilor înconjurătoare.
- Tomografia computerizată (CT) şi scintigrafia osoasă – evaluarea răspândirii la oase, plămâni sau alte organe.
Teste genetice şi moleculare
Recomandate bărbaţilor cu antecedente familiale de cancer de prostată sau alte cancere asociate mutaţiilor în genele BRCA1, BRCA2 sau altele.
Opţiuni de tratament pentru cancerul de prostată
Monitorizarea activă
Recomandată pentru cancer cu risc scăzut şi în stadiu incipient. Include monitorizarea regulată a PSA, examene rectale şi alte investigaţii, iar tratamentul se iniţiază doar la progresie.
Intervenţia chirurgicală (prostatectomie radicală)
Îndepărtarea completă a prostatei şi a unor ganglioni limfatici învecinaţi. Poate fi realizată prin abordare deschisă, laparoscopică sau robotică.
Radioterapia
Foloseşte radiaţii pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi externă (radioterapie externă) sau internă (brahiterapie).
Terapia hormonală
Reducerea nivelului de androgeni, hormoni care stimulează creşterea celulelor canceroase. Utilizată în cazurile avansate sau la recurenţă.
Chimioterapia şi terapiile ţintite
Aplicată în stadii avansate sau metastatice, când alte tratamente nu sunt eficiente. Noile terapii ţintite şi imunoterapia reprezintă opţiuni suplimentare pentru formele rezistente.
