Cancerul de stomac, cunoscut și sub denumirea de cancer gastric, este o boală malignă ce își are originea în mucoasa stomacului și poate avansa prin peretele acestuia, răspândindu-se în alte organe. Deși incidența a scăzut în multe țări, această afecțiune rămâne una dintre principalele cauze de mortalitate, în special din cauza simptomelor nespecifice care favorizează diagnosticarea în stadii avansate.
Ce este cancerul de stomac?
Cancerul de stomac apare atunci când celulele mucoasei gastrice încep să se înmulțească necontrolat, formând o masă tumorală. Pe măsură ce boala progresează, tumora poate penetra peretele stomacului și se poate extinde la esofag, ficat, pancreas și intestin. Cel mai frecvent tip este adenocarcinomul, care afectează celulele glandulare ale mucoasei.
Tipuri principale de cancer de stomac
- Adenocarcinomul gastric – reprezintă 90‑95 % din cazuri și implică celulele glandulare.
- Limfomul gastric – cancer al țesutului limfatic din peretele stomacului, rar, dar cu tratament specific.
- Tumorile stromale gastrointestinale (GIST) – se dezvoltă în celulele de susținere (stromale) și pot fi benigne sau maligne.
- Carcinoidul – tumori hormonale, în general mai puțin agresive.
Simptomele cancerului de stomac
În stadiile incipiente boala poate fi asimptomatică sau poate prezenta semne nespecifice. Pe măsură ce tumora crește, simptomele devin mai evidente.
Durere și disconfort abdominal
Durerea persistentă în zona superioară a abdomenului poate fi confundată cu indigestia sau ulcerul și este adesea ignorată la început.
Plenitudine precoce și balonare
Pacienții simt senzație de sațietate după consumul unei cantități mici de alimente, însoțită adesea de balonare.
Pierdere neintenționată în greutate
Scăderea rapidă și inexplicabilă în greutate este frecventă în stadiile avansate, cauzată de scăderea poftei de mâncare și de absorbția redusă a nutrienților.
Arsuri la stomac și indigestie
Senzația de arsură și indigestia persistentă, care nu răspunde la tratament, pot indica prezența unei tumori.
Greață și vărsături
Aceste manifestări apar pe măsură ce tumora blochează parțial trecerea alimentelor; în unele cazuri, vărsăturile pot conține sânge.
Sânge în scaun sau în vărsături
Sângerarea din mucoasa stomacului poate colora scaunul în negru (melena) sau poate apărea sânge în vărsături.
Oboseală și slăbiciune
Anemia cauzată de sângerarea gastrointestinală sau de deficiențele nutriționale generează oboseală persistentă.
Factori de risc pentru cancerul de stomac
Mai mulți factori pot crește probabilitatea de a dezvolta această boală, deși nu o cauzează direct.
- Infecția cu Helicobacter pylori – inflamația cronică a mucoasei favorizează leziuni precanceroase.
- Dieta – consumul de alimente procesate, afumate, sărate, murate și prezența nitriților/nitraților pot genera substanțe cancerigene.
- Fumatul și consumul de alcool – fumatul este asociat în special cu cancerul din zona cardiei, iar alcoolul crește riscul general.
- Antecedente familiale și genetice – rudele apropiate cu cancer gastric și sindroame precum Lynch sau polipoza adenomatoasă familială.
- Afecțiuni medicale preexistente – gastrita cronică, anemia pernicioasă și alte inflamații cronice ale mucoasei.
- Vârsta și sexul – riscul crește peste 60 de ani, iar bărbații sunt mai predispuși decât femeile.
Metode de diagnostic pentru cancerul de stomac
Diagnosticul se bazează pe o serie de investigații care identifică prezența și stadiul tumorii.
Endoscopia digestivă superioară (gastroscopia)
Procedura standard permite vizualizarea mucoasei și prelevarea de biopsii pentru confirmarea malignității.
Biopsia
Probe de țesut prelevate în timpul gastroscopiei sunt analizate microscopic pentru a determina tipul și caracteristicile celulare.
Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
Aceste teste imagistice evaluează dimensiunea și extinderea tumorii, identificând eventuale metastaze.
Ultrasonografia endoscopică (EUS)
Combina endoscopia cu ultrasunetele pentru imagini detaliate ale peretelui stomacului și ale organelor adiacente, utilă în stadializarea tumorii.
PET‑CT
Ajută la detectarea metastazelor în alte părți ale corpului și completează informațiile de stadializare.
Testele de sânge
Deși nu confirmă cancerul, pot evidenția markeri tumorali (CA 19‑9, CEA) și starea generală de sănătate a pacientului.
Opțiuni de tratament pentru cancerul de stomac
Planul terapeutic depinde de stadiul, localizarea tumorii și condiția generală a pacientului.
Intervenția chirurgicală
- Gastrectomia parțială – îndepărtarea unei porțiuni a stomacului când tumora este limitată.
- Gastrectomia totală – îndepărtarea completă a stomacului în cazurile avansate, urmată de reconstrucție și legarea esofagului de intestinul subțire.
În timpul operației se pot exciza și ganglionii limfatici pentru a reduce riscul de recurență.
Chimioterapia
Poate fi administrată înainte de intervenție (neoadjuvantă) pentru micșorarea tumorii sau după operație (adjuvantă) pentru eradicarea celulelor reziduale. În stadiile metastatice, reprezintă tratamentul principal.
Radioterapia
Folosește radiații pentru distrugerea celulelor canceroase și este adesea combinată cu chimioterapia în cazurile avansate sau când intervenția chirurgicală nu este posibilă.
Terapia țintită
Medicamentele acționează asupra proteinelor specifice, cum ar fi receptorul HER2, benefic pentru pacienții cu cancer gastric HER2‑pozitiv.
Imunoterapia
Stimularea sistemului imunitar pentru recunoașterea și distrugerea celulelor canceroase este rezervată tumorilor avansate care nu răspund la alte tratamente.
Monitorizarea și prevenția recurenței
După finalizarea tratamentului, pacienții sunt supuși unor controale periodice – examinări clinice, teste de sânge și investigații imagistice – pentru depistarea timpurie a eventualelor recurențe. Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu dietă echilibrată, renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool, contribuie la reducerea riscului de reapariție.
Diagnosticarea precoce rămâne cheia succesului în lupta împotriva cancerului de stomac. Screening‑ul la recomandarea medicului și evitarea factorilor de risc pot îmbunătăți semnificativ prognosticul și calitatea vieții pacienților.
