Cancerul ovarian, adesea numit „ucigașul tăcut”, se dezvoltă în ovare, organele reproductive feminine care produc ovule și hormonii estrogen și progesteron. Din cauza simptomelor nespecifice, boala este în mod obișnuit diagnosticată în stadii avansate, când tratamentul devine mai dificil.
Ce este cancerul ovarian?
Boala apare atunci când celulele din ovare sau din trompele uterine încep să se dividă anormal, formând tumori. Aceste celule canceroase pot invada țesuturile învecinate sau se pot răspândi la alte organe.
Tipuri principale de cancer ovarian
- Cancerul ovarian epitelial – reprezintă aproximativ 90 % din cazuri și se dezvoltă în epiteliul exterior al ovarelor. Include subtipurile carcinom seros, mucinos și endometrioid.
- Tumorile cu celule germinale – mai rare, afectează celulele care formează ovulele și sunt mai frecvente la femeile tinere; răspund bine la tratament.
- Tumorile stromale – implică țesuturile de susținere ale ovarelor și pot produce hormoni, provocând simptome hormonale specifice.
Simptomele cancerului ovarian
Semnele sunt adesea nespecifice și pot fi confundate cu afecțiuni gastrointestinale sau urinare. Totuși, următoarele manifestări pot sugera prezența bolii:
Balonare și disconfort abdominal
Balonarea persistentă și senzația de plinătate nu dispar ușor, chiar și fără consum de alimente abundente.
Durere pelvină sau abdominală
Durerea persistentă în zona pelviană, fără o cauză evidentă, poate fi un semnal de alarmă.
Probleme digestive
- Constipație sau diaree
- Senzație de sațietate precoce – senzație de plenitudine după cantități mici de alimente
Nevoia frecventă de a urina
Presiunea tumorii asupra vezicii urinare poate determina urinări dese și urgente.
Oboseală și pierdere în greutate neintenționată
Scăderea în greutate, oboseala accentuată și lipsa de energie sunt frecvente în stadiile avansate.
Durere de spate și disconfort la contact sexual
Durerile de spate și dispareunia (durere la contact sexual) pot apărea, deși sunt mai puțin întâlnite.

Factori de risc pentru cancerul ovarian
Deși nu garantează apariția bolii, anumiți factori pot crește probabilitatea de a dezvolta cancerul ovarian:
Vârsta
Incidența este mai mare la femeile peste 50 de ani, în special după menopauză.
Istoricul familial și genetic
- Antecedente de cancer ovarian sau de sân în familie
- Mutații ale genelor BRCA1 și BRCA2
- Sindromul Lynch, asociat cu un risc crescut de cancer ovarian
Terapii hormonale și tratamente de fertilitate
Utilizarea terapiei de substituție hormonală (TSH) cu estrogen și progesteron după menopauză poate crește ușor riscul.
Endometrioza
Afectarea țesutului similar endometrului în afara uterului este legată de un risc sporit.
Factori legați de reproducere
- Absenta sarcinilor
- Începerea precoce a menstruației
- Menopauza târzie
Metode de diagnostic pentru cancerul ovarian
Diagnosticul se bazează pe o combinație de evaluări clinice și teste de laborator și imagistice.
Examenul clinic și istoricul medical
Medicul efectuează palparea abdomenului și analizează simptomele și factorii de risc.
Testele de sânge
- CA‑125 – marker tumoral cu valori crescute la multe cazuri de cancer ovarian, deși nu este specific.
- HE4 – utilizat în combinație cu CA‑125 pentru evaluarea riscului.
Ecografia transvaginală
Furnizează imagini detaliate ale ovarelor, ajutând la diferențierea tumorilor solide de chisturile benigne.
CT și RMN
Aceste investigații imagistice oferă informații despre dimensiunea și extinderea tumorii, esențiale pentru stadializare.
Biopsia
Confirmarea diagnosticului se face prin prelevarea și analiza microscopică a țesutului, de obicei în timpul intervenției chirurgicale.
Laparoscopia
Procedură minim invazivă ce permite vizualizarea directă a organelor pelvine și prelevarea de mostre pentru biopsie.
Importanța diagnosticării precoce a cancerului ovarian
Detectarea în stadii incipiente crește semnificativ șansele de succes ale tratamentului. Din cauza simptomelor vagi, se recomandă femeilor cu factori de risc sau cu manifestări persistente să solicite evaluări medicale și eventuale teste de screening.
Opțiuni de tratament pentru cancerul ovarian
Planul terapeutic depinde de stadiul bolii, vârsta și starea generală de sănătate a pacientei.
Intervenția chirurgicală
Procedura principală constă în îndepărtarea ovarelor, trompelor uterine, uterului și a eventualelor țesuturi afectate, urmată adesea de chimioterapie.
Chimioterapia
Administrată post‑operator pentru a distruge celulele canceroase rămase; în unele cazuri poate fi folosită și înainte de operație pentru a micșora tumora.
Terapiile țintite
Inhibitorii PARP sunt indicați în special pentru pacienții cu mutații BRCA1/BRCA2 sau în caz de recurență, vizând celulele canceroase cu impact redus asupra țesuturilor sănătoase.
Radioterapia
Folosită rar, poate fi utilă pentru controlul durerii și al simptomelor în stadiile avansate.
Monitorizarea și prevenția recurenței
După finalizarea tratamentului, pacientele sunt supuse unor controale periodice – analize de sânge, imagistică și evaluări clinice – pentru a detecta eventuale recurențe. Pentru femeile cu risc genetic ridicat (ex.: mutații BRCA), se poate recurge la profilaxia chirurgicală preventivă, prin îndepărtarea ovarelor și trompelor uterine, reducând semnificativ probabilitatea apariției cancerului.
