Varicela este o boală infecțioasă cauzată de virusul varicelo‑zosterian (VZV), întâlnită în special la copii, dar care poate avea evoluție gravă la adulţi, la persoanele cu imunitate slăbită și la femeile însărcinate.

Cauzele varicelei

Virusul VZV este extrem de contagios și se transmite cu ușurință de la o persoană infectată la alta prin:

  • Contact direct cu veziculele pline de lichid.
  • Transmitere aeriană prin picăturile de tuse sau strănut.
  • Contact indirect cu obiecte contaminate cu lichidul din vezicule.

După vindecare, virusul rămâne latent în organism și poate reactiva mai târziu, provocând zona zoster.

Simptomele varicelei

Incubaţia durează 10‑21 de zile. Primele semne sunt asemănătoare răcelii, urmate de erupția cutanată tipică.

  • Febră – de obicei ușoară până la moderată, apărută înainte de erupție.
  • Oboseală și slăbiciune – dureri de cap și musculare.
  • Pierdere a apetitului – frecventă la copii și adulţi.
  • Erupție cutanată – pete roșii care devin papule, apoi vezicule și în final cruste, apar în valuri pe tot corpul, inclusiv față, scalp și mucoase.
  • Mâncărime intensă – unul dintre cele mai incomode simptome.

Complicațiile varicelei

Deși majoritatea copiilor au o evoluție ușoară, la adulţi, la persoanele cu imunitate scăzută și la femeile gravide pot apărea complicații grave:

  • Infecții cutanate bacteriene – cauzate de scărpinarea leziunilor.
  • Pneumonie – mai frecventă la adulţi și la sarcină.
  • Encefalită – inflamație rară, dar severă, a creierului.
  • Sindromul Reye – afectează ficatul și creierul, asociat cu administrarea de aspirină; aspirina este contra‑indicată la copii.
  • Infecții ale organelor interne – implicarea ficatului sau a inimii în cazuri rare.

Varicela la femeile însărcinate

Infecția în primul trimestru poate provoca sindromul de varicelă congenitală, cu anomalii la făt. Contractarea bolii aproape de naștere poate duce la varicela neonatală, o afecțiune gravă pentru nou‑născut.

Diagnosticarea varicelei

Diagnosticul se bazează în principal pe examenul clinic și pe aspectul tipic al erupției. În cazuri speciale se pot efectua teste de laborator:

  • Test PCR – detectează ADN‑ul viral în lichidul veziculelor.
  • Test de anticorpi – confirmă o infecție anterioară, util în special la femeile însărcinate.

Tratamentul varicelei

Varicela este auto‑limitată și se vindecă în 1‑2 săptămâni. Tratamentul vizează ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor:

  1. Antipiretice și analgezice – paracetamolul pentru febră și durere; aspirina este contra‑indicată la copii.
  2. Antihistaminice – reduc mâncărimea, sub formă de comprimate sau unguente.
  3. Antivirale – aciclovirul, prescris în cazuri severe sau la pacienți cu risc crescut.
  4. Îngrijirea pielii – băi cu fulgi de ovăz, loțiuni cu calamină și evitarea scărpinării pentru a preveni infecțiile bacteriene.

Prevenirea varicelei

Vaccinul împotriva varicelei

Vaccinarea este metoda cea mai eficientă de prevenire. Este recomandată persoanelor care nu au avut boala și nu au fost vaccinate anterior.

  1. Copii – prima doză la 12‑15 luni, urmată de rapel la 4‑6 ani.
  2. Adulţi – două doze, la un interval de 4‑8 săptămâni, pentru cei nevaccinaţi și fără istoric de boală.
  3. Femei gravide – se recomandă discuția cu medicul înainte de concepție; vaccinul nu este administrat în timpul sarcinii.

Alte măsuri de prevenție

  • Izolarea pacienților infectați – evitarea contactului până când toate veziculele sunt crustate, de obicei după o săptămână.
  • Igiena riguroasă – spălarea frecventă a mâinilor și evitarea atingerii veziculelor.
  • Evitarea contactului cu persoane vulnerabile – imunitate compromisă, femei însărcinate și nou‑născuți.

Recuperarea după varicelă

Perioada de vindecare durează între una și două săptămâni. După dispariția erupției, pacientul devine imunit pe viață, deși virusul rămâne latent și poate reapărea ca zona zoster la persoanele în vârstă sau cu imunitate slăbită.